Uneori e bine sa pleci, se cedezi si sa te lasi invins. Uneori e bine sa te opresti, sa te gindesti si sa uiti. A uita nu e numai o boala de creier, e o usurare, o libertate a mintii si a sufletului. A uita nu inseamna a pierde, nu inseamna a sterge dintr-o lista cu lucruri si fiinte importante. A uita inseamna a incerca sa mergi mai departe... Pina mai ieri nu credeam ca pot uita, ca pot fi altfel decit obisnuita, ca stiu sa traiesc fericirea, fericirea suprema. Dar am incercat sa invat sa uit, sa uit momente slabe, momente urite, momente de dezamagire...neputincioase, dureroase, lipsite de farmec, de dragoste si utilitate... Acum gindesc despre iubire, despre implinire, despre incredere, despre rabdare si despre oameni...asa cum ar trebui, fara scrupule, fara obraznicie, fara neputinta...
Faceti si voi la fel, sau faceti cum credeti ca e bine, atit pentru voi, cit si pentru cei apropiati voua...
Cu drag, pentru cei care stiu sa uite, pentru cei care invata sa uite, pentru cei care inca nu au nevoie de uitare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu