Creionas fermecat

Cind eram scolarita din toate rechizitele scolare pe care le aveam cel mai mult imi placeau creioanele colorate. Nu de atita ca desenam foarte bine, sau ca eram mare amatoare de picturi. Imi placeau cutiile colorate cu multe creioane in ele. Aveau miros de lemn lacuit si erau asa de diverse in fiecare an ca ma tot linguseam pe linga mama sa-mi cumpere in fiecare semestru scolar creioane noi. Astazi am ramas cu acelasi "hobby"-dragostea pentru cutiile de creioane si nu numai. Astazi, pot sa le aleg din game de culori - neonate, intensive sau pastelate, pot sa le ghicesc calitatea si sa le recomand mamicilor cu copii la scoala pe cele mai bune. Defapt mai jos am sa va sfatuiesc cum sa alegeti creioanele colorate in asa fel ca ele sa fie calitative si originale.
Atentie mare! Cea mai capricioasa culoare este cea roza. Asa ca daca doriti sa verificati creioanele inainte de a le cumpara, nu incercati culorile la intimplare, ci anume cea roza. Creionul roz va demonstra vizual daca tot setul de culori este calitativ.
Mai jos vedeti imagini cu trei cutii de creioane.

Avem trei marci de creioane, doua dintre acestea sunt foarte cunoscute si solicitate de cei care doresc sa achizitioneze creioane colorate. Dar vedeti ca cea de a 3-a marca nu este cunoscuta si este si mai accesibila la pret. Vedeti si singuri in care cutie sunt creioane calitative, care vor desena frumos si bine! 

Sper ca informatia mea va va fi utila de acum inainte!

Cu drag pentru toti micii si voinicii pictorasi din lume!

Cosite impletite, la ce bun?

Am simtit intotdeauna un respect deosebit pentru coafori. Si chiar un fel de admiratie si invidie alba pentru cei mai celebri, care fac din podoaba capilara a unei femei niste "creatii"(de ce sa nu le zic asa!) superbe.Mi-a venit ideea sa scriu despre coafuri si mai ales despre cele cu elemente de impletituri dupa o pauza de citeva luni, rastimp in care am cautat un imbold argumentat pentru ceea ce va urma sa insir pe acest blog, in momentul de fata, al meu, ceva care sa sune util pentru voi, ceva care sa placa si care sa ajute chiar.

Astazi am sa va povestesc despre o fata cu parul lung si blond-roscat pe care eu din cind in cind o expun la experimente(defat la experimente este expus parul doar!) de "hair-stiling".
Am sa va prezint mai jos o cosita care cu putina fantezie si aranjare este potrivita pentru mai multe ocazii: o seara in oras, o delegatie la munca, o petrecere a burlacitelor sau chiar o nunta adevarata! Iar in combinatie cu un machiaj potrivit situatiei, cred din tot sufletul ca veti arata impecabile si fermecatoare! 

Desigur ca o cosita depinde si de nuanta parului, deaceea este bine sa stim ca impletiturile sunt binevenite mai mult pentru fetele si femeile cu  parul de culoare blonda, roscata, saten deschis si alte nuante deschise. Asta nu inseamna ca brunetele sau fetele cu parul inchis la culoare nu pot sa poarte cosita. Se poate, doar ca atentie maxima la ce fel de impletitura alegem ca sa se vada si sa si arate bine la aranjare. Eu sunt bruneta si asa am fost intotdeauna si ador cositele din liceu, si chiar nu incetez si mi le fac pina in ziua de azi!

Cu drag pentru toate fetele care iubesc cositele in par!

Astept sugestii si idei despre impleturi pe care ati vrea sa le vedeti aici si nu numai!

Gatim rapid mazare cu dovlecei!

Nu mai stiam ce sa pregatesc pe caldura asta. Ceva gustos, chiar delicios, si usurel! Si am gasit solutia! Mazare cu dovlecei. Foarte sanatos si foarte simplu de preparat. Am avut nevoie de mazare uscata,  dovlecei proaspeti si ceapa verde! Deasemeni am condimentat cu produse cit mai bio: marar, patrunjel, usturoi si sare desigur! Imi pare rau ca mi-a venit idee sa impartasesc cu voi reteta cind deja nu mai ramasesera decit citeva linguri. Totusi am reusit sa prind culoarea mincaricii mele! Cum se face? Se fierbe mazarea in citeva ape, cu un pic de sare si ulei ca sa ramina intreaga. Intre timp se taie cubulete subtiri doveleceiii si se prajesc intr-o tigaie incinsa cu ulei impreuna cu verdeata tocata. Se rastoarna dovleceii semipreparati peste mazarea care fierbe si se lasa pe foc incet inca 20 minute. Puteti sa stabiliti singuri cite portii faceti si care este proportia intre mazare si dovlecei.

Daca va pare delicioasa nu aveti decit sa purcedeti la treaba si nu uitati sa puneti si un pic de imaginatie, asa o sa iasa mai original si poate  mai delicios.

Cu drag pentru toate gospodinele din lume care iubesc ca si mine, retetele rapide si gustoase!

Gatim cu viteza luminii

        Multe dintre noi sunt de acord cu zicala "la inima unui barbat ajungem prin stomac". Si poate as fi si eu daca as sti a gati. In viata mea de pina acum am intilnit doar doua fete care adorau sa gateasca mai mult decit sa mearga la orele de studii sau la cele de distractie. Iar majoritatea dintre noi suntem nevoite sa gatim abia dupa ce ne casatorim. Fiecare femeie se pricepe mai bine decit celelalte la cel putin un fel de mincare. Si uraste din tot sufletul un anume fel de mincare. Asa ca sa nu va mire, daca pe masa acestei gospodine nu veti intilni gustarea pe care erati siguri ca o veti minca anume aici. Ca sa-mi scurtez durerea de cap legata de arta gatitului, am experimentat mai multe retete si am inteles ca, asa cum Jamie Oliver gateste in 30 minute cite trei sau chiar cinci feluri de mincare, pot si eu sa fac ceva delicios, picant si aromatic in cel mult 20 de minute, atita imi permite rabdarea sa stau la bucatarie. Am sa impartasesc cu voi, mai multe gustari si feluri de mincarica pe care le prepar rapid si gustos. Si am sa va dezvalui intiti si intii secretele omletei. La prima vedere parca pare o nimica toata, dar daca folosesti si imaginatia iti iese un deliciu nemaipomenit.

Nu e atractiva la vedere, pentru ca e preparata cu viteza luminii si intr-o doara. De ce am avut nevoie:

5 oua

50-100gr maioneza

un dovlecel 

o rosie

ceapa verde

condimente

Incingeti pe o tigaie un piculet de ulei. Taiati in felii nu foarte subtiri dovlecelul si le prajiti pe tigaie. Le scoateti de pe tigaie, le asezati pe o farfurie plata, dupa care m-ai puneti un rind de felii de dovlecel. Pregatiti un bol in care stricati ouale si adaugati maioneza. Amestecati foarte bine. Adaugati sare, piper si alte condimente. Bateti bine componenta de oua. Si o turnati peste dovleceii care se prajesc. Cei de pe farfurie ii asortati deasupra, impreuna cu citeva felii de rosie proaspata si ceapa verde tocata marunt. Puneti un capac si la foc incet lasati pina la 10 minute.

Poftim! Omleta e gata. Si puteti folosi si alte ingrediente ca porumb, mazare, brinza, cascaval! Credeti-ma de fiecare data veti obtine ceva absolut special cu care sa impresionati pe oricine. Mai ales pe  barbatul drag. 

Pofta delicioasa!

Cu drag, pentru toate fetele care nu iubesc sa gateasca!

Adie a Bal de absolvire...

    Vara aduce cu ea pe linga  toate miresmele vacantei, si multe probleme legate de examenele de sfirsit de an, cele de bacalaureat si desigur ca si balul de absolvire. Cel din urma fiind defapt o recompensa si o revelatie pentru toti tinerii absolventi. De aici, adica de la ziua asta in care se sarbotareste trecerea dintr-o etapa a vietii in alta, inceputul tinerilor este miraculos, independent, plin de aventuri si foarte foarte matur. Si pe linga framintarea de cap legata de alegerea rochiei perfecte, a pantofilor supermoderni, tinerii au de a face si cu organizarea acestei sarbatori. Am sa impart cu voi, toti tinerii absolventi de astazi,  citeva dintre ideile pe care eu nu am reusit sa le pun in practica, pentru ca mi-au venit in minte acum si nu atunci cind absolveam emotionata liceul, scumpul meu liceu. 
   Dragi absolventi, folositi toata fantezia de care dispuneti, de toate studiile acumulate si o sa aveti o seara de neuitat! Traiasca imaginatia! Daruiti profesorilor vostri, pe linga flori si cadouri scumpe, multe chestii frumoase, haioase si sincere, create chiar de voi. Pot fi mici suvenire impachetate frumos si etichetate. Etichete personalizate. Pe ele scriti sau tipariti fraze celebre ale profesorului caruia ii daruiti mica atentie, un banc care l-a facut sa rida cu pofta, o poezie care l-a flatat pina la lacrimi, un proverb, sau o zicala pe care o foloseste destul de des, ca voi sa o puteti memoriza si multe multe alte lucruri si fapte care merita sa ramina in amintirea atit a voastra cit si a lor, a profesorilor! 

   Genial ar fi sa faceti un schimb de roluri si sa pregatiti un sir de diplome de onoare sau certificate pentru experienta "exemplara" pentru profesorii si invatatorii vostri. Desigur ca ale voastre vor fi haioase, colorate si foarte foarte vesele. 

   Organizati impreuna cu acestia tot felul de jocuri pe care le-ati invatat de la ei, doar ca acum o sa fiti voi cei care creati regulile. Puneti-va in locul lor, incercati sa simtiti care este atitudinea lor, senzatia si rostiti sus si tare cuvinte sincere, urari de bine si de sanatate. Multumiti profesorilor vostri, pentru intelegere, pentru rabdare, pentru incredere, pentru dragoste si pentru intelepciune. Corectati greseli si stergeti esecuri, note proaste, momente de dezamagire pe care le-ati trait in timpul anilor de liceu. Si desigur ca nu uitati sa va distrati, sa dansati, sa cintati indiferent de rezultatele obtinute la examene, acestea fiind munca voastra, meritul vostru si un nou inceput!


Cu drag, pentru toti absolventii de la Balurile de absolvire din toata lumea!


sursa foto:www.google.md

Mireaza "traznita"!

Si astazi despre nunti. Si anume despre o mireasa...Fiecare fata viseaza la o nunta ca-n povesti, la un mire care sa semene cu Fat-Frumos, la o rochie vaporoasa, care sa atraga toata atentia, la oaspeti multi si cuminti, la o masa bogata cu feluri exotice de mincare si la multe multe altele. Daca te gindesti din punct de vedere al planificarii, o nunta e destul de costisitoare si dificila. Astazi, fiecare nunta e un tumult de evenimente cit mai extravagante si cit mai moderne. Iar daca vorbim despre traditii, atunci astazi o nunta poate fi organizata atit cap-coada, cit si coada-cap! Planificarea sarbatorii din timp este binevenita din motivul evitarii haosului, si mai mult, ca sa nu ne pomenim noi, mirese fiind sa coordonam pasii evenimentului. Si aici aduc spre atentia si curiozitatea voastra povestea unei mirese "traznite" la a carei nunta am fost si eu invitata! O mireasa multifunctionala, ce mai vorba, o mireasa care a tinut loc si de muzica, si de moderator, si de nasul mare si de mire, la un moment dat. Si-a planuit singura, "furatul miresei" si pentru ca mirele, nu a reactionat asa cum si-a dorit, nu pentru ca nu a vrut asta, ci pentru ca nu prea intelegea ce se petrece cu iubita lui, in vazul tuturor nuntasilor, a facut o criza de nervi, s-a inrosit pe fata, dupa care s-a invinetit, dupa care s-a ingalbenit si pina la urma s-a apucat de alt obicei, care dupa parerea ei, nimeni nu-l cunostea si nimeni nu se pricepea la el mai bine ca dinsa! S-a catarat in bratele mirelui cind veni timpul "dezbracatului miresei" si topaind si tipind in stinga si in dreapta, acoperind cu vocea-i melodia "I-ati mireasa ziua buna...", monitoriza cine si dupa cine vine sa-i dea cadourile binevenite la  acest obicei! Mirele, obosit si deznajduit statea  rosu si transpirat...sub greutatea miresei nervoase si a paturilor, cearsafurilor, plapumelor cu care ii invelea rudele apropiate. Ce mai poti spune? Au fost si momente frumoase, dar asemenea situatii sunt asa de reprezentative ca nu cred ca cineva le-a  memorizat si pe celelalte...mai bune. 
Ce vreau sa spun cu asta? Scumpe mirese, lasati organizarea nuntii visurilor voastre pe dibacia unui profesionist, sau a unei rude apropiate care cunoaste toate rinduielile mai bine decit voi. Nu va umpleti creierul cu sarcini posibile si imposibile, chiar ireale. Ramineti cu cele citeva mici probleme, cum ar fi: coafura, machiajul, rochia, pantofii, buchetul de flori, si desigur... mirele!

Si credeti-ma, atitea fiind, sunt multe si destul de responsabile, ca sa mai aveti putere, rabdare si competenta pentru celelalte! Fiti fericite, planificati minutios nunta visurilor voastre, si atunci cu adevarat mirele va semana  cu Fat-Frumos, iar tu cu Alba-ca-Zapada, buna comparatie!

Cu drag, pentru cele mai organizate si mai desptepte mirese. Fiti fericite!

Ma duc sa vad "nireasa"!

Copilaria mea e plina de nunti. Nunti la care am fost invitatul de onare din parte ostii de curiosi, multi, marunti, dar foarte vajnici! Am crescut alergind emotionata in urma alaiului de nunta. Am avut norocul sa pot vedea mirese "celebre" ca: postarita satului, sotia brigadirului de la livada, profesoara de limba si literatura rusa, pe medicul de familie din mahalaua noastra si chiar multe dintre colegele mele de clasa, care s-au grabit sa devina mamici la 16 ani! Si sirul ar continua...pina in zilele de astazi. Pentru ca si acum am ramas cu tentatia de a merge   "sa vad nireasa" cind e vreo nunta la mine in sat! Am fluturi in stomac la amintirea fiecarui detaliu de nunta din vremurile celea...inscrierea oficiala de la casa de cultura, primarul satului care dupa o ordine anume anunta schimbul de inele, gasite intii intr-un bol cu griu, ruperea colacului, acela care va anunta cine e stapinul casei, paharele de sampanie, cinstite de catre mire si mireasa cu bratele incrucisate, amarul la tineri, indulcit cu dulceata de cele mai multe ori de visine, de prune sau de gutui...si primul dans conjugal, care de cele mai multe ori impresiona prin melodia extracunoscuta si extrafolosita "Esti mireasa vietii mele...". Stateam pina la miezul noptii in jurului casei omului care facea nunta si intimpinam impreuna cu adevaratii nuntasi ostile socrilor mici sau socrilor mari, depinde unde se organiza sarbatoarea, nunii mari si tinerii cu covorul...Astazi nu se ma joaca covorul, decit in citeva localitati care pastreaza cu tarie obiceiurile si traditiile. Un prieten povestea nu demult despre o situatie cu "jucatul covorului". Cica cind sa joace covorul la o nunta a unei colege de clasa, dezorientati, tragind fiecare in partea lui cu putere si cu convingere, au ramas cu marginea tesuta a covorului in miini...Daaaa, covor, trainic si bun de pus pe perete! Dar nu despre asta vroiam sa zic...vroiam sa zic ca de atunci pina acum, s-au schimbat multe, nuntile au devenit mai moderne, mai sofisticate, sau mai simple, cu diferite elemente nonconformiste, dar ideea a ramas aceeasi...o rochie alba, visul fiecarei fete...si paradoxul ca sunt la fel de sublime si cele de atunci, si cele de azi....

Aceasta e rochia visurilor mele, rochia anilor '30 care nu este in vinzare deja si mai jos clonul aceste rochii din zilele de azi, cea care ar sta perfect atit pe o mireasa cuminte, timida, eleganta cit si pe una dezghetata, vesela, obraznica! 

Si daca vorbeam despre copilaria mea, de acolo mi se trage dragostea pentru rochia asta, si mi-a venit de unde? De la o sarbatoare de Anul Nou, unde impreuna cu colegii mei am prezentat o piesa de Vasile Alecsandri in care eram o cucoana din Iasi, si trebuia sa port o rochie similara timpului.  Nu aveam cum gasi o asa rochie si am imprumutat rochia de mireasa a unei profesoare de liceu foarte dantelata si foarte potrivita situatiei teatrale in care ma aflam... Nu am avut posibilitatea sa am o poza de atunci, dar am gasit o asemanare foarte plauzibila! 

Ma intorc de fiecare data la copilaria mea plina de nunti...Multe, frumoase, obisnuite si neobisnuite, cu mirese cu rochii efemere, dar perfecte! Chiar daca am birfit impreuna cu prietenele mele de joaca pe fiecare din ele, si le-am clasificat in cele mai frumoase si cele mai urite, acum inteleg ca nu am vazut nici o mireasa urita, ca toate miresele au dreptul sa fie frumoase, chiar daca noua ni se pare ca nu sunt, ca ele merita sa poarte o rochie pe care si-o doresc, chiar daca stilistii ar spune ca nu li se potriveste o rochie sau alta, ca fiecare femeie e superba in rochia ei de mireasa, in rochia pe care si-a dorit-o, pe care a visat-o si pe care si-a creat-o multa multa vreme in gind, poate din anii de scoala...

Cu drag, pentru toate miresuicile din lume, care viseaza la rochii de mireasa superbe.

A uita e a incepe sa iubesti

Uneori e bine sa pleci, se cedezi si sa te lasi invins. Uneori e bine sa te opresti, sa te gindesti si sa uiti. A uita nu e numai o boala de creier, e o usurare, o libertate a mintii si a sufletului. A uita nu inseamna a pierde, nu inseamna a sterge dintr-o lista cu lucruri si fiinte importante. A uita inseamna a incerca sa mergi mai departe... Pina mai ieri nu credeam ca pot uita, ca pot fi altfel decit obisnuita, ca stiu sa traiesc fericirea, fericirea suprema. Dar am incercat sa invat sa uit, sa uit momente slabe, momente urite, momente de dezamagire...neputincioase, dureroase, lipsite de farmec, de dragoste si utilitate... Acum gindesc despre iubire, despre implinire, despre incredere, despre rabdare si despre oameni...asa cum ar trebui, fara scrupule, fara obraznicie, fara neputinta...
Faceti si voi la fel, sau faceti cum credeti ca e bine, atit pentru voi, cit si pentru cei apropiati voua...


Cu drag, pentru cei care stiu sa uite, pentru cei care invata sa uite, pentru cei care inca nu au nevoie de uitare!

Iac' asa, o dat Domnul si mi-am creat un blog!!!

Dragii mei, am creat aceasta pagina ca sa impart cu voi toate placerile vietii mele! Vreau sa pot sa va ajut in situatii in care nu stiti cum sa procedati si eu stiu, vreau sa va impartasesc toate istoriile mele legate de nunti, pe care le ador, de retete culinare de care m-am indragostit de curind, de aranjarea parului la care ma pricep si care ma atrage foarte mult, de pasiunile mele marunte...luminarile decorative, florile, cartile, rochiile...si o sa-mi mai amintesc, sincer sincer


Cu drag, pentru voi.